Informatii geografice

Referitor la relieful, în Ibăneşti predomină dealurile de podiş iar în satul Dumbrăviţa specifice sunt şesurile.  Substratul geologic şi reţeaua hidrografică au contribuit la formarea unui relief fragmentat diferenţiat, sub formă de dealuri înalte şi culmi înguste, cu substrat mai dur  constituit din gresii şi conglomerate, în partea de nord-vest a teritoriului, iar în rest sub forma unor coline şi platouri joase cu substrat friabil, format din argile şi nisipuri.

Cea mai mare altitudine de pe teritoriul comunei se înregistrează în Dealul Măgura, respectiv 383 m, celelalte dealuri depăşind puţin peste 300 m altitudine. Culmile dealurilor  prezintă un aspect îngust, cu pante de 10 până la 20°.

Substratului geologic dur şi suprafaţa mare acoperită de păduri face ca vârfurile deluroase să îşi menţină altitudinile mari şi să fie rezistente la eroziune. Riscul de alunecare este conturat mai mult în partea de vest şi sud vest de centrul satului Ibăneşti, pe prelungirile sudice ale dealurilor din zona înaltă, acolo unde pantele sunt mari şi abrubte, iar în substratul geologic predomină fâşii argilo- nisipoase şi pânze acvifere.

Formele de eroziune torenţială sunt variate, de la râpi şi ravene, şanţuri, la ogaşe şi văi. În interiorul satului Ibăneşti, pe povârnişurile sudice şi sud-estice ale culmilor ce înclină către Câmpia Moldovei, o parte dintre formele de eroziune torenţială sunt abrute, având 8-10 m diferenţă faţă de nivel şi prezentând un aspect de râpă, cu risc de surpare, altele dintre acestea sunt  puţin adânci, cu versanţi şi obârşii turtite. De asemeni, foarte multe fenomene erozionale au loc în zona dealurilor înalte, mai ales la obârştiile văilor, din cauza pantelor abrute şi substratului friabil şi săpat de apă[1]. Cu toate acestea, degradările de teren nu sunt accentuate si nu ridica probleme mari.

În sudul satului Ibăneşti se întind Câmpia Jijiei superioare şi Campia Başeului, ambele caracterizate prin fragmentări puţin evidenţiate, care au formă de platouri şi coline interfluviale joase, care nu au mai mult de  250 m altitudine. Aceste forme de relief sunt brăzdate de văile pârâului Ibăneasa şi ale afluenţilor săi, ai căror versanţi au pante uşoare.

Colinele interfluviale – dealurile Leahu (200-210 m), Dragului (190-200 m), Ţărinca (190-215 m), Paisa (200-250 m)  nu prezintă risc de degradări de teren şi sunt caracterizate de platouri netede, uşor ridicate, orientate de la nord-vest către sud-est, în  părţile lor superioare. Aceste carcateristici le determină sa fie prielnice pentru dezvoltarea agriculturii, căilor de comunicaţie sau aşezărilor omeneşti.

Satul  Dumbrăviţa este amplasat într-o zonă de dealuri joase şi interfluvii largi şi puternic aplatizate, fapt datorat rocilor argilo-nisipoase şi argilo-marnoase, din care s-au format aceste categorii de relief. Înălţimile cel mai mari sunt zona dealurilor Leahu şi Şesul Mitocului, atingând 210 m, iar cele mai mici în zona iazului Dragulea, respectiv 150 m. În vatra satului cel mai înalt punct apare în locul numit La Movila, respectiv, 208m. În zona satului Dumbrăviţa relieful carcateristic este cel de câmpie depresionară, specifică zonelor de podiş.

[1] Arhiva Consiliului popular al comunei Ibănești; Schița de Sistematizare a comunei Ibănești, jud. Botoșani, p.5-6.

Clima comunei Ibăneşti este de două tipuri: continentală şi secetoasă, de sptepă,  în zona Câmpiei Moldovei si umedă şi răcoroasă în zona Podişului Moldovei. Masele de aer foarte rece, ce pătrund iarna în această zonă determină o medie a valorilor termice anuale de 8,3°, luna cea mai rece din an, fiind ianuarie cu – 4,4°, iar cea mai caldă lună fiind iulie, cu o valoare medie lunară de 19,7°.

Prezenţa în partea de nord-vest pe teritoriul comunei a înălţimilor mari diminuează din caracterul continental al cimei şi determină un microclimat prielnic adăpostirii.

Precipitaţiile sunt mai abundente în lunile mai-iunie, atingând valori între 62-93 mm, iar în lunile decembrie, ianuarie şi februarie se înregistrează cele mai mici cantităţi, respectiv, 23-24 mm. Valoarea medie anuală a pecipitaţiilor este de 563 mm. În medie, perioada de îngheţ este de 180 zile, primele fenomene de îngheţ având loc la mijlocul lunii octombrie, în timp ce ultimele la jumătatea lunii aprilie.

Circulaţia maselor de aer în această zonă şi orientarea formelor de relief are impact în direcţia vânturilor, care suflă frecvent din părţile: nord, nord-vest, şi sud-est. Crivăţul este vântul specific  din comunei, care bate dinspre nord-est şi care determină uneori scăderea temperaturii vara, şi existenţa în timpul iernii a unor geruri, la care se adaugă zăpadă spulberată şi depozitată în văi.

Principalul pârâu care izvorăşte şi tranversează comuna este Ibăneasa, un afluent al Jijiei superioare. Ibăneasa îşi are izvorul în partea de nord-vest a comunei, în punctul numit Cohârleac şi se varsă în iazul Dragalina. Pârâul Ibăneasa are ca afluenţi pâraie mici precum: pârâul Pietrele, pârâul Măriţeni, pârâul Paisa, pârâul Vărăria, pârâul Cohârleac. Ibăneasa are un debit la vărsarea în iazul Dragulea de 0,06 m³/s, adică 2,5 milioane m³/an, din care 1/3 de către pârâul Ghilauca. În ceea ce priveşte încadrarea administrativă, bazinul râului Ibăneasa se găseşte în partea central-nordică a judeţului Botoşani.

Cele mai mari debite si nivele ale acestor pâraie sunt atinse pe perioada primăverii şi verii, când se petrece fenomenul de dezgheţare şi când au loc ploi abundente. Zonele de şes din vecinătatea cursurilor de apă a pâraielor Ibăneasa şi Pietrele sunt  inundate rar, în condiţiile creşterilor de nivel şi debit ale acestora, atunci când cad ploi torenţiale şi de durată sau în urma dezgheţurilor.

Prin bararea cursului apei pe valea Ibănesei s-au format câteva iazuri, dintre care cel mai mare este iazul Dragulea. Aceste iazuri prezintă avantajul că reduc efectele inundaţiilor, prin reglarea debitelor şi nivelurilor cursului, respectiv de apă.

Caracteristicile geologice ale teritoriului comunei au contribuit la modul de cantonare în depozite a apelor subterane din văi şi de pe unele deluri, în perioada cuaternară, dar în special în formaţiuni permeabile, în sarmaţianul inferior.

În perioada sarmaţiană s-au format, sub orizontul de gresie, importante ape subterane, care ies la suprafaţă în zona de sud a dealului Măgura şi în partea estică a dealului Pleşii. Sursele de apă de sub dealul Măgura au fost valorificate de ibăneşteni pentru alimentarea locală.

Vegetaţia naturală de pe teritoriul comunei este reprezentată de păduri şi pajişti stepice de silvo-stepă. În partea de nord-vest a comunei, zona care aparţine Podişului Sucevei, se întind aproape o mie de ha de pădure de fag, de gorun şi de foioase (stejar, tei, carpen, fag, ulm). În partea de est a comunei, pe pantele dealurilor şi pe colinele din zona Câmpiei Moldovei se întind pajişti secundare stepizate sau pajişti stepice de silvo-stepă în care se găsesc: Agostis, Festica, Botriochloa, Stipa, Poa etc.

În Dumbrăviţa sunt pajişti de silvostepă, dar însăşi toponimul satului şi hărţile topografice mai vechi dovedesc că a existat şi o mică pădure de stejat numită „Ciriteiul Dumbrăviţei”. Această vegetaţie a determinat în partea de nord a satului, acolo unde a fost pădurea un sol de tip cernoziom cambic, iar în partea de sud, unde lipsea pădurea, un cernoziom tipic.

Aşadar, comuna Ibăneşti are un cadru geografic variat şi propice dezvoltării activităţilor economice principale şi aşezărilor omeneşti. În plus, pe teritoriul comunei se găsesc resurse naturale precum: piatră şi lemn, din categoria materialelor de construcţii, surse acvifere care pot fi valorificate la nivel local, microclimate de adăpostire şi de pădure favorabile, relief de dealuri şi platouri favorabile pentru agricultură, soluri fertile, posibilităţi de dezvoltare a unor iazuri agro-piscicole etc.